Mitropolia Moldovei si Bucovinei - Arhiepiscopia Iasilor

Acastistul Sfântului Mare Mucenic Procopie

Condacul 1
Din cer, ca si pe Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte mare Mucenice Procopie, aratându-ti-se chipul Crucii stralucind în vazduh mai mult decât soarele, si Însusi Stapânul tuturor cu tine a vorbit, cutremur pamântului facându-se si stralucire de multe fulgere si tunete înfricosate; pentru aceasta acum noi toti, cu bucurie strigam tie: Bucura-te, Procopie, slavite si mare mucenice al lui Hristos!

Icosul 1

Chemarea ta, alesule între mucenici, nicicum nu a fost de la oameni, ci din cer Mîntuitorul Hristos, cu dumnezeiescul si prea dulcele Sau glas ti-a marturisit zicînd: "Eu sunt Iisus Cel rastignit, Fiul lui Dumnezeu!" - drept care auzi de la noi unele ca acestea:

Bucura-te, ca în sfânta cetate a Ierusalimului în copilarie ai crescut;

Bucura-te, ca cinstitul tau parinte Hristofor, prin mucenicie la Domnul a trecut;

Bucura-te ca maicii tale, Teodosia, ci ascultare si blîndete te-ai supus;

Bucura-te ca prin rugaciunile tale si dânsa, mai tîrziu, la cer muceniceste s-a dus;

Bucura-te, ca oaste vremelnica, pentru cea a Împaratului ceresc o ai defaimat;

Bucura-te, ca de Acela te-ai învrednicit a fi chemat ales si binecuvântat;

Bucura-te, ca de cuvintele nebunului tiran Diocletian nu te-ai amagit;

Bucura-te, ca Adevarul Hristos ti-a descoperit taina credintei si te-a primit;

Bucura-te, ca bogatia, cinstea si slava pamânteasca gunoaie le socoteai;

Bucura-te, ca la frumusetile raiului si la cununa nestricacioasa gândeai;

Bucura-te, Procopie, slavite si mare mucenice al lui Hristos!

Sus

Condacul al 2-lea

Voind Domnul Iisus ca pe cei pacatosi din stapânirea diavolului sa-I izbaveasca, pe cei pierduti sa-I caute si pe cei morti sa-i învieze, Cruce luminoasa ti-a aratat în vazduh si dumnezeiescul glas a grait catre tine: "De n-as fi fost Fiul lui Dumnezeu, apoi cum as fi fost viu dupa moarte?" Dupa cuvântul acesta Crucea s-a suit la cer, iar noi luând minunile dumnezeiestii pronii celei de oameni iubitoare, cântam din inimi recunoscatoare: Aliluia!

Icosul al 2-lea

O, Nianie, mare este chemarea ta caci dupa aceasta iar s-a auzit glas din înaltimea cerului zicându-ti: "Cu semnul acesta pe care l-ai vazut, vei birui pe vrajmasii tai si pacea Mea va fi cu tine!" Astfel si tu, precum Saul oarecând, prin aratatarea Domnului în cale, din prigonitor vas ales te-ai facut. Cum dar nu-ti vom grai asa:

Bucura-te, ca de nedreapta porunca a pamântescului împarat te-ai lepadat;

Bucura-te, ca luminându-te prin glas dumnezeiesc, la chemarea cereasca ai alergat;

Bucura-te, ca minunata vedenie te-a umplut de duhovniceasca bucurie;

Bucura-te, doritorule de cereasca slava ce covârseste orice veselie;

Bucura-te, ca argintarului din Schitopol cruce asemenea celei ceresti i-ai poruncit;

Bucura-te, ca si temerea acelui de pagâneasca porunca o ai risipit;

Bucura-te, ca aurul tau n-ai crutat pentru sfintitul odor;

Bucura-te, ca vazându-l te-ai bucurat plinind al tau dor;

Bucura-te, ca savârsita fiind Crucea, pe ea s-au aratat trei fete închipuite cu evreiesti slove deasupra ei scrise;

Bucura-te, ca Numele cel mare-Emmanuil-deasupra, iar în parti-Mihail si Gavriil-erau puse;

Bucura-te, Procopie, slavite si mare mucenice al lui Hristos!

Sus

Condacul al 3-lea

Acestea vazându-le aurarul se minuna si nu se pricepea cine le-a însemnat pe acelea, nimeni nefiind în casa fara numai el singur si luând o unealta voia sa stearga întiparirea aceea, dar nu putea caci mâna i se facuse nelucratoare si uscata. Iar noi întelegând preaslavitele Sale lucrari mântuitoare, laudam pe Dumnezeu Cel în toate zilele cu noi, cântându-i: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Vazând tu Crucea, Sfinte Procopie, ai întrebat pe argintar: "Ale cui sunt fetele acestea si pentru cine sunt închipuite?" iar el cu juramânt ti-a grait: "Cand am ispravit lucrul s-au aratat aceste fete de sinesi, singure închipuite si nu stiu ale cui sunt si am voit sa le sterg pe dânsele, dar nu am putu ca mâna mea amortea". Acestea auzind si minunându-ne, cu buna cinstire si cu puterea Sfintei Cruci ai cunoscut:

Bucura-te, ca închinandu-te ei, laudai pe Cel în care ai crezut;

Bucura-te, ca învelind-o în matase, Crucea mereu cu tine purtand-o o cinsteai;

Bucura-te, ca de atunci pe crestini aparai si pe pagâni supuneai;

Bucura-te, ca întrarmându-te cu nebiruita arma, tinuturi barbare ai robit;

Bucura-te, ca si pe diavoli-nevazutii vrajmasi, prin puterea ei i-ai biruit;

Bucura-te, caci darul Sfintei Cruci te-a împuternicit si te-a luminat;

Bucura-te, ca pe multi la credinta în Hristos i-ai îndrumat;

Bucura-te, ca pentru noi la Prea Sfânta Treime pururea în cer mijlocesti;

Bucura-te, ca podoaba a Bisericii drepslavitoare si îndulcire mintilor esti;

Bucura-te, Procopie, slavite si mare mucenice al lui Hristos!

Sus

Condacul al 4-lea

Fiind tu în cetatea ta, Ierusalim, te-au rugat cetatenii lui si locuitorii din satele dimprejur sa îi izbavesti de rautatea barbarilor si de strâmbatatile ce li se faceau de ei prin navaliri, pradaciuni si rapiri. Iar tu ca un viteaz, nadajduind în puterea Sfintei Cruci, iesind ostasii tai i-ai biruit desavârsit si ai slobozit pe cei robiti, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

"Iisuse Dumnezeule, fii mie spre ajutor nadejdii mele!"- se ruga Sfântul Procopie cu inima îndurerata, si i-a venit glas dintru înaltime zicându-i: "Nadajduieste, Neania, ca Eu, Domnul Dumnezeul Tau sunt cu tine!" Iar el, auzind glasul acela, de mare îndrazneala umplându-se si stralucita biruinta dobândind, dupa cuviinta îi aducem aceste laude:

Bucura-te, ca pe barbari tu pâna în sfârsit i-ai biruit;

Bucura-te, ca ai biruit desavârsit pe vrajmasi prin credinta tare;

Bucura-te, ca nadejdea si dragostea în inima ta s-au facut izvoare;

Bucura-te, ca maica ta cu bucurie te-a întâmpinat;

Bucura-te, ca si pe ea taina crestinatii o ai învatat;

Bucura-te, ca idolii de aur si de argint din casa ei i-ai zdrobit;

Bucura-te, ca pe aceia facuti bucati, saracilor i-ai împartit;

Bucura-te, nebiruitule de nici o oaste pamânteasca;

Bucura-te, ca te-ai învrednicit de ceata cea cereasca;

Bucura-te, Procopie, slavite si mare mucenice al lui Hristos!

Sus

Condacul al 5-lea

Zis-ai maicii tale ca singura sa întrebe pe idoli cine ti-a ajutat în lupta si nu era glas, nici auzire; drept aceea tu, fericite, tinând Crucea în mâna te-ai umplut de dumnezeiasca râvna si ai început a zdrobi neînsufletitii idoli, la pamânt aruncându-i si cu picioarele calcându-i, lui Dumnezeu Celui Atotputernic aducându-i cântarea îngereasca: Aliluia!­

Icosul al 5-lea

O, mare mucenice Procopie, în vremea ce tu ai daruit aurul si argintul din idolii sfarâmati de tine saracilor care s-au veselit, nascatorea ta, lepadând dragostea cea de fiu, degraba a alergat la Antiohia jeluindu-se tiranului Diocletian; iar acela o mângâia zicându-i ca te va întoarce la zei cu îmbunari sau cu îngroziri. Dar noi te fericim asa;

Bucura-te, de mari si stralucite biruinte purtatorule;

Bucura-te, al dreptei si bunei credinte nevoitorule;

Bucura-te, ca s-a lamurit ca aurul în foc nadejdea cea ta cea tare;

Bucura-te, ca în ispite grele te-ai aratat vrednic de a ta de sus chemare;

Bucura-te, ca ighemonul Iust din porunca împarateasca te-a cautat;

Bucura-te, ca tu înaintea lui cu tarie si cu vitejie neclintita i-ai stat;

Bucura-te, ca hulele tiranului asupra lui Hristos nu le-ai suferit;

Bucura-te, ca ticaloasa lui scrisoare rupând-o o ai nimicit;

Bucura-te, ca doar lui Hristos si Bisericii Lui ai voit sa slujesti;

Bucura-te, Procopie, slavite si mare mucenice al lui Hristos!

Sus

Condacul al 6-lea

Zicând ighemonului Iust: "Eu sunt crestin, iar tu fa ceea ce ti s-a poruncit; pentru ca eu singur ma aduc jertfa lui Hristos, Dumnezeul meu", i-ai aruncat în fata brâul dregatoriei tale si primind chinurile cele cumplite si curgând sângele tau siroaie, ziceai pagânilor celor de fata ce lacrimau pentru tineretile tale: "Nu plângeti pentru mine, ci pentru pierzania sufletelor voastre, acelea fiind vrednice de plâns, caci se vor munci în iad fara de sfârsit", iar nu cei ce vor cânta în veci lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cutremur mare se facu la miezul noptii în cetate, caci Domnul Iisus venind cu îngerii sai sa cerceteze pe robul sau cel credincios, lumina mare a stralucit în temnita si usile deschizându-se, legaturile tuturor celor de acolo s-au dezlegat, si doi îngeri s-au aratat cu asemanare de tineri preafrumosi. De unele ca acestea uimindu-ne, primeste de la noi acum:

Bucura-te, ca ridicându-ti ochii spre cer întarire de la Dumnezeu ai primit;

Bucura-te, ca si prin tine preasfântul Sau nume în lume s-a proslavit;

Bucura-te, ca în temnita fiind aruncat Terentie temnicerul umilindu-se te-a îngrijit;

Bucura-te, caci cutremur în cetate facându-se, Domnul Hristos cu îngerii Sai a venit la tine;

Bucura-te, ca îngerilor cu smerita întelepciune tu le-ai grait;

Bucura-te, ca aratându-ti-se în slava nsepusa Mântuitorul te-a tamaduit;

Bucura-te, ca botezându-te de El te-ai nascut de sus pentru veacul ce va sa fie;

Bucura-te, caci cu dumnezeiescul Sau glas ti-a zis: "De acum nu te vei mai numi Neania, ci Procopie";

Bucura-te, ca Domnul apoi s-a urcat la cer iar inima ti s-a umplut de negraita dulceata cereasca;

Bucura-te, si nu ne lasa nici pe noi sa ne abatem de la adevarata viata duhovniceasca;

Bucura-te, Procopie, slavite si mare mucenice al lui Hristos!

Sus

Condacul al 7-lea

"Îmbarbateaza-te si te întareste pentru ca, împuternicindu-te, vei putea sa aduci Tatalui Meu turma aleasa", ai auzit de la Domnul Dumnezeul tau, si bucurându-te si spaimântându-te ai cazut la pamânt si te-ai închinat Lui, rugându-L sa te întareasca în patimiri, ca sa nu te temi de cumplitele chinuri. Iar Domnul ti-a zis: "Nu te teme ca eu sunt cu tine!"- pentru care cu toata inima ta I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunata aratare aducîndu-ti aleasa, duhovniceasca urma a ranirilor dinainte, caci ai nadajduit spre Dânsul si ti-a ajutat si ti-a înflorit trupul tau. Pentru aceasta cu netacute glasuri îti cântam:

Bucura-te, ca temnicerul ighemonului dumnezeiasca aratare i-a vestit;

Bucura-te, ca acela ce te credea mort, de mirare a amutit;

Bucura-te, ca întrebat de ostasi de esti viu, dumnezeiestile minuni nu s-au ascuns;

Bucura-te, ca "Sunt viu si sanatos, cu darul Dumnezeului meu", ai raspuns;

Bucura-te, ca ostasul ighemonului toate acestea i-a spus;

Bucura-te, ca acela la judecata de fata iarasi te-a adus;

Bucura-te, ca priveliste îngerilor si oamenilor te-ai facut;

Bucura-te, ca ai înviat prin har si de sus te-ai nascut;

Bucura-te, ca ai inselat pe vicleanul ighemon care socotea ca zeii te-au vindecat;

Bucura-te, ca mergând în capistea idoleasca pe toti idolii i-ai zdrobit si i-ai sfarâmat;

Bucura-te, Procopie, slavite si mare mucenice al lui Hristos!

Sus

Condacul al 8-lea

"Dumnezeul crestinilor ajuta-ne noua!" - a strigat cu spaima poporul pagânesc vazând ca, prin rugaciunea mucenicului din porunca lui Dumnezeu idolii cei sfarâmati s-au prefacut în firea apei facându-se pârâu ce curgea din capiste pe usi. Apoi nedumeritul ighemon porunci sa te întinda iarasi, unde venind la tine Nicostrat si Antioh, tribunii a doua cete de ostasi, I-ai adaugat la oastea Împaratului ceresc prin botezarea lor de catre Leontie episcopul, cu totii împreuna aducând lui Dumnezeu cântarea:Aliluia!

Icosul al 8-lea

A doua zi ighemonul venind la divan în priveliste, ostasii aceia stând înaintea lui cu mare glas preamareau pe Hristos, marturisindu-se crestini si aratându-se gata spre chinuri si moarte pentru El. Iar tiranul neputându-l îndupleca sa se lepede de Domnul si sa se întoarca iarasi la zei I-a osândit la taierea de sabie înaintea ta, mucenice, pentru care te laudam zicând:

Bucura-te, ca prin rugaciunile si sfaturile tale ostasii au venit la credinta;

Bucura-te, ca prin iubitorul de oameni Hristos a primit a lor frumoasa nevointa;

Bucura-te, ca pentru Domnul Iisus ei si-au pus sufletele lor;

Bucura-te, ca s-au încununat prin primirea în mucenicescul sobor;

Bucura-te, ca îmbunatatitul Evlavie I-a îngropat cu aleasa cinstire;

Bucura-te, ca douasprezece femei de bun neam ti s-au alaturat spre patimire;

Bucura-te, ca ele se rugau: "Primeste-ne pe noi Doamne, în camara ta cereasca!"

Bucura-te, ca Teodosia, maica ta pe Dumnezeu prin ele, începu sa-l cunoasca;

Bucura-te, ca Hristos le-a primit pe ele si le-a încununat;

Bucura-te, ca prin credinta tare, pe satana l-au rusinat;

Bucura-te, Procopie, slavite si mare mucenice al lui Hristos!

Sus

Condacul al 9-lea

"Domnul nostru, pe Care tu nu-l vezi, ca si orbii care nu vad soarele, ne sta în fata, aici, ajutându-ne!" l-au mustrat pe înrautatitul ighemon sfintele femei fiind arse cu fier înrosit, iar Teodosia, maica sfântului, umplându-se de râvna privind la patimirea lor a strigat cu glas mare: "Si eu sunt roaba Celui rastignit - Hristos Dumnezeu", voind sa învete si ea cântarea cereasca: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Mare bucurie s-a facut tie, sfinte Procopie, când ai vazut pe maica ta împreuna cu marturisitoarele lui Hristos în temnita si auzind de la dânsa ca inima ei s-a zdrobit de umilinta si o raza a rasarit în mintea sa, cunoscând înselaciunea desertilor zei si crezând în Unul si Adevaratul Dumnezeu, cel marturisit de tine si de sfintele femei; pentru aceasta îti cântam:

Bucura-te odraslire aleasa din radacini binecuvântate;

Bucura-te, ca prin multi ai povatuit la adevar si dreptate;

Bucura-te, ca ai lepadat idolatria pagâneasca cea pângarita;

Bucura-te, ca ai venit la calea cea de Dumnezei iubita;

Bucura-te, ca ai înduiosat inimile cele împietrite;

Bucura-te, luminatorule al mintilor celor întunecate;

Bucura-te, ca fericita Teodosia slujeste în temnita sfintelor femei;

Bucura-te, ca de acolo ai pregatit, prin episcopul Leontie, si botezul ei ;

Bucura-te, ca întunericul ratacirii din multe suflete l-ai risipit;

Bucura-te, ca acelea , prin tine, pe Iisus vesnicul Împarat l-au iubit;

Bucura-te, Procopie, slavite si mare mucenice al lui Hristos.

Sus

Condacul al 10 - lea

Puse înainte la judecata de nedreptul ighemon, fericita Teodosia l-a mustrat pentru nebunia pagânatatii lui si fiind data la chinuri cumplite sfintele femei se rugau la Dumnezeu s-o întareasca, iar apoi auzind ca toate au fost osândite la taiere de sabie, s-au dus la moarte cu veselie si cu bucurie ca la un ospat de nunta, într-o glasuire cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10 - lea

Dumnezeiasca judecata îl ajunse pedepsindu-l pe ticalosul ighemon care cazând în niste friguri groaznice în aceeasi noapte muri. Dar cuvântul lui Dumnezeu crestea si se înmultea, în toate zilele multi barbati si femei primind credinta în Domnul nostru Iisus Hristos prin învatatura ta, sfinte Procopie, si prin minunile ce se faceau de tine; pentru aceasta, veselindu-ne îti cântam:

Bucura-te, ca, biruit de sfintele femei, ighemonul pe tine rau s-a mâniat;

Bucura-te, ca pentru încununarea lor pe cerescul Împarat l-ai laudat;

Bucura-te, ca tu atunci si alte rele patimiri ai primit;

Bucura-te, ca si în acelea ai ramas ca un stâlp neclintit;

Bucura-te, ca si de vrajmasul tau cel nevazut, Dumnezeu te-a scapat;

Bucura-te, ca pe multi din izvorul dreptei credinte i-ai adapat

Bucura-te, ca prin învatatura si minuni te-ai aratat adevarat lucrator;

Bucura-te, vindecatorule al bolnavilor, îndracitilor si neputiinciosilor;

Bucura-te, ca necredinciosii prin tine vin la Dumnezeu;

Bucura-te si roaga-te sa fiu primit întru pocainta si eu;

Bucura-te, Procopie, slavite si mare mucenice al lui Hristos !

Sus

Condacul al 11-lea

Alt ighemon, cu obiceiul mai cumplit decât cel dintâi, venind în Cezareea Palestinei si aflând despre tine sfinte Procopie, te-a adus fara întârziere înaintea judecatii sale spre cercetare în vreme ce inima ta cea neînfricata, cânta neîncetat lui Dumnezeu, Celui în Treime închinat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Hulele acelui ratacit asupra lui Hristos Dumnezeu nesuferind, preaîntelepte mucenice, din cartile elinesti multe învataturi si pilde i-ai adus spre lamurirea dumnezeiestii iconomii si pronii celei iubitoare de oameni; pentru te binecuvântam zicând:

Bucura-te, ritor al tainelor credintei crestine prea ales;

Bucura-te, ca din dmnezeiestile Scripturi bogate roade ai cules;

Bucura-te, ca si din carti elinesti, ca albina înteleapta ai stiut sa aduni;

Bucura-te, biruitorule în cuget, grai si fapta, vrednicule de ceresti cununi;

Bucura-te, ca auzindu-te pagânii cuvânt de raspuns nu au;

Bucura-te, ca dupa Iust, acum biruiesti si pe Arhelau;

Bucura-te, ca acela voind sa te ucida a pierit;

Bucura-te, ca Domnul binevoind, ai biruit;

Bucura-te, ca iarasi la temnita si chinuri ai fost dat;

Bucura-te, viteaz nebiruit de diavol, frica si pacat;

Bucura-te, Procopie, slavite si mare mucenice al lui Hristos!

Sus

Condacul al 12-lea

"Dreapta Domnului a facut putere si tot ea m-a înaltat", graia mucenicul cu ochii trupesti si launtrici ridicati catre cer, având mâna întinsa pe carbunii aprinsi, apoi spânzurat de mâini cu grele pietre legate de picioare, iar la sfârsit în cuptor aprins fiind aruncat, în mare uimire si nedumerire se afla pagâneasca adunare, caci nu stia puterea cântarii celei sfinte: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Flacara din cuptor iesind si arzând pe toti pagânii ce erau împrejur, iar tu ramânând nevatamat, ighemonul a hotarât sa ti se taie capul cu sabia. Si cerând timp de rugaciune, înaltându-ti mâinile si ochii spre cer, te-ai rugat pentru cetate, pentru popoare, pentru sarmani si vaduve, pentru biruinta sfintri si dreptei credinte a Bisericii lui Hristos, sa se înmulteasca si sa straluceasca pâna la sfârsitul veacului; pentru care, cu dragoste cântam:

Bucura-te, ca ai fost batut cu vine de bou si împuns cu tepuse de fier înrosite;

Bucura-te, ca se cutremura pagânii uimiti de a ta putere si virtute;

Bucura-te, ca nu bagi în seama mâna ce-ti ardea pe jertfelnicul învapaiat;

Bucura-te, ca minte-ti tinzând spre Dumnezeu, intrarea cerestilor porti ai aflat;

Bucura-te, ca oasele-ti întinse de greutatea pietrelor ieseau din loc;

Bucura-te, ca în cuptorul aprins nici cum nu te-ai vatamat de foc;

Bucura-te, ca hotarârea de moarte prin sabie bucuros ai primit;

Bucura-te, ca prin a ta viata si moarte Dumnezeu a fost preaslavit;

Bucura-te, rugator neîncetat pentru popoare, ortodoxie si lume;

Bucura-te, ca Dumnezeu a facut pretutindeni slavit al tau nume;

Bucura-te, Procopie, slavite si mare mucenice al lui Hristos!

Sus

Condacul al 13-lea

O, minunatule si fericite mucenice Procopie, primind nevrednica noastra lauda ca pe o gângurire prunceasca, roaga pe Domnul slavei sa ne întareasca si pe noi cu puterea Sa cea dintru înaltime ca izbavindu-se de cursele trupului, diavolului si lumii de chinurile cele fara de sfârsit sa ne izbavim, si împreuna cu tine sa-I cântam si noi în Împaratia Sa cea vesnica si binecuvântata: Aliluia! (de trei ori)

Apoi: Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfântul si Marele Mucenic Procopie

O, fericite si mult placutule al lui Dumnezeu, sfinte mare mucenice Procopie! Ce graiuri vom îndrazni noi, nevrednicii, a-ti aduce tie, câta vreme nici una din lucrarile slabanogitei noastre vieti duhovncesti, nu ne arata a fi urmatori ai adâncii tale smerenii, ai marii tale râvne, ai rabdarii neclintite si ai dragostei aprinse pentru Dumnezeu si poporul Lui cel binecredincios, ce ai avut pâna în sfârsit?

Tu, de însusi Mântuitorul Hristos, asemeni vasului alegerii, Pavel, si marelui împarat Constantin, parintele crestinilor, la calea credintei fiind chemat, suisuri în inima ta ai pus, dar peste dar si foc peste foc ai câstigat, mereu sporindu-ti faptele cele bune spre lauda preaslavitului sau nume. Noi, nepretuitele daruri ce am primit prin Taina Sfântului Botez nicicum nu le-am pazit si nici lepadarea de satana si de toate lucrurile lui precum atunci ne-am fagaduit. Taina Sfintei Cruci descoperindu-ti-se prin dumnezeiescul glas, tu din putere în putere ai mers ca un adevarat închinator si cinstitor al ei, iar noi, nehotarându-ne la adevarata lepadare de sine nu o putem lua pentru a ne face vrednici urmatori ai Stapânului tuturor, ci pâna acum în nedumerire si nelucrare petrecem. Cu adevarat, întru nimic nu am urmat noi ticalosii, uimitoarelor tale patimiri pentru dragostea Mirelui ceresc, Celui ce cu iubire vesnica iubindu-ne pâna în sfârsit, pentru toti si pentru fiecare dintr noi patimind, toata rânduiala parinteasca cu desavârsire a plinit; ci cu reaua patimire defaimând, iata, pâna acum, în patimi si pofte dobitocesti întreaga noastra viata ne-am cheltuit.

Nu ne lasa pe noi mai mult sa ne afundam, ci întinzându-ne mâna cea nebiruita a sfintelor si pururea primitelor tale rugaciuni, ajuta-ne pe noi sa putem porni cu însufletire noua pe calea luptelor ce ne stau înainte pentru împlinirea dumnezeiestilor porunci, prin pazirea învataturilor mântuitoare ale Sfintei Biserici celei dreptslavitoare.

Ajuta-ne Sfinte Procopie, caci suntem slabi si ticalosi, si nu ne lasa sa fim biruiti de noul pagânism si de multele sale viclenii idolatre, caci si noi ne fagaduim ca de acum nevom stradui mai mult sa punem începutul cel bun , prin sfintele tale mijlociri, astfel ca în veacul cel viitor fata catre fata sa-ti multumim si împreuna cu tine sa cântam Prea Sfintei si Celei deofiinta si nedespartitei Treimi, in nesfârsitii veci: Amin!

Sus

© Copyright Parohia Hartop - Realizare: SoftPage Internet